Anca Alexandrescu a ales demnitatea în locul tăcerii

În presă există un principiu simplu: respectul nu se negociază. Poți susține un om, îi poți oferi spațiu să își prezinte ideile și îl poți invita de zeci sau sute de ori în emisiuni. Dar în momentul în care acel om începe să desconsidere munca unei întregi redacții, este firesc să apară o ruptură.
Din perspectiva mea, Anca Alexandrescu a demonstrat că un jurnalist trebuie să își apere profesia înaintea oricărei simpatii personale sau politice. Ani la rând, ea și echipa Realitatea TV i-au oferit lui Călin Georgescu o platformă importantă de exprimare, într-o perioadă în care alte televiziuni îi acordau mult mai puțină atenție.
Tocmai de aceea, reacția sa a avut greutate. Nu a venit din partea unui adversar, ci din partea unui om care i-a oferit constant posibilitatea de a vorbi direct românilor.
O televiziune nu este proprietatea niciunui politician și niciun invitat nu poate dicta politica editorială a unei redacții. Jurnaliștii au dreptul să pună întrebări, să invite și alte opinii și să ia decizii în interesul publicului.
În opinia mea, Anca Alexandrescu a transmis un mesaj important: respectul trebuie să fie reciproc. Atunci când acesta lipsește, colaborarea nu mai poate continua indiferent de audiență sau de notorietatea invitatului.
Presa are rolul de a informa, de a întreba și de a păstra independența editorială. Iar atunci când un jurnalist își susține principiile chiar cu riscul de a pierde unul dintre cei mai mediatizați invitați, transmite că valorile profesiei sunt mai importante decât orice avantaj de moment.
Indiferent de opiniile politice ale fiecăruia, acest episod arată că nicio persoană publică nu este mai presus de respectul datorat celor care i-au oferit o tribună de exprimare.
Victor N Bogdan